Noroc Contemporan

Aș vrea să pot, eu nebunește de ea, să mă îndrăgostesc,
Să privesc în ochii ei și liniște să mă cuprindă,
Să tremur când o simt aproape și cuvinte să nu rostesc,
Dar totuși, mii de versuri din priviri să ni se desprindă.

Unde-am să te găsesc eu, oare, pe tine, lilială, suflet plăcut,
Într-o lume în care, imperativul monogamic a dispărut?
Călător singuratic, rătăcind prin ultimul depou,
Tot norocul mi-l găsesc într-o potcoavă de metrou.