Neconcupiscență

… având paharul pe jumătate gol. După cum ai mai spus, erai la primul. Nu ești un mare băutor și nici nu aveai nevoie de băutură pentru a te înveseli. Întotdeauna ai fost puțin revoltat când ți se propunea să dai pe gât un shot înaine de a merge la o petrecere. Buna dispoziție nu ți-a lipsit niciodată atunci când ai vrut. La fel și atunci. Ce mai seară! Ai lăsat paharul pe masă, neinteresându-te dacă va fi confundat de vreun petrecăreț cu al său. Încă nu înțelegeai ce căutai în club în noaptea de Înviere privind toate acele animatoare îmbrăcate în iepurași obraznici. Însă privirea nu se oprea nicicum pe vreuna dintre codițele pufoase. Deși ele cereau să fie privite într-un mod carnal, tu nu o făceai. Nu deranjai pe nimeni făcând asta. Toți ceilalți te deranjau pe tine făcând reversul. Fetele își expuneau totul îndepărtând orice urmă de fantezie. Se mișcau vulgar, frecându-și trupurile de partenerii de dans. Totul era de o concupiscență carnavalescă desăvârșită. Animatoarele îi priveau obscen pe toți cei care treceau pe lângă micile lor piedestaluri. Însă nu și pe tine. Evitându-le privirile eșuau să te transforme în ținta lor. Înlăuntrul tău simțeai că ceva se apropie. Ceva ce avea să schimbe cursul serii. O căldură ciudată te-a cuprins și te-ai zgribulit încercând să te descotorosești de ea. Te-ai uitat la ceas și în mintea ta ai auzit cuvintele rostite în fiecare biserică la acea oră de fiecare preot ortodox. Priveai secundarul cum se mută hotărât pe următoarea , continuând să te strecori nestingherit printre scenele obscene ce se petreceau împrejurul tău. Ritmul muzicii nu te afecta nicicum, dar simțeai anticiparea crescândă. Când și-a atins paroxismul, un ghiont venit aiurea te-a făcut să-ți ridici privirea și atunci ai văzut-o. În fața ta timpul nu a încetinit ci a luat-o la goană. Încremenit, simțeai cum minutarul bate în locul secundarului. Lumina ți se dăduse. Trebuia să aștepți momentul perfect să o iei. Ai lăsat minutarul să facă un cerc complet, după care ai reușit să te urnești din loc. Nu mai ții minte cum te-ai prezentat sau ce i-ai spus. Nu ai reușit să-i furi niciun surâs, deci ai presupus că nu ai fost caraghios. La început doar tu ai vorbit. Țipai ca un bezmetic la ea, încercând să acoperi muzica pe care acum n-o auzeai, dar o simțeai făcându-ți pieptul să vibreze. Nu o vedeai decât pe ea. În jurul tău, totul degenerase. Obscenul se transformase într-un erotic burlesc în care mâinile nu se mai fereau de nicio zonă a corpului. Dar tu nu o vedeai decât pe ea. Stătea și te asculta. Ai fi vrut să îi povestești toată viața ta pentru ca ea să înțeleagă solemnitatea momentului completării androginului cu partea-i feminină. Nu îți rostise niciun cuvânt dar știai că e perfectă. Te-ai oprit. Gheața din paharul ei se topise complet. Mici broboane de condens se ridicaseră până la nivelul lichidului din pahar. Te opriseși pentru că s-a întors spre tine și te-a privit. Gândurile ți s-au oprit brusc și-un fior văratec te-a cuprins în timp ce ea-și ridica privirile dinspre mâinile tale înspre ochii tăi. Primăvara trecuse. Florile ce până acum stătuseră ascunse în muguri, se deschiseră din ei, pleopele dezvăluindu-ți-le numai ție. Nu puteai vedea clar ce culoare aveau, dar știai cu siguranță că este cea mai frumoasă culoare pe care o văzuseși în viața ta. Ochii tăi erau injectați datorită fumului de țigară, însă albul ochilor ei rămăsese lăptos și lilial. Oportun ți-ai coborât privirea și ai văzut cum roșiile-i buze se frământă înainte a porni în rostirea cuvintelor. Îi vedeai limba cum i se lovește de dinții albi, imperfect îngrămădiți, dar care îi amplificau frumusețea apropiind-o de perfecțiunea-ți închipuită. Ea nu țipa nicicum. Vorbea în șoaptă, dar fiecare vorbă a ei îți făcea timpanele să vibreze mai puternic decât muzica asurzitoare ce vă înconjura. Astfel, îi înțelegeai toate cuvintele și le descifrai înțelesul. Vădit vă izolaserăți doar voi doi de toată discoteca în care imundul și sordidul domneau. Ai aflat că era neînsoțită și că venise din cauza nu ști cărui eveniment lugubru ce se petrecuseîn familia ei. Ai clipit și fulgurant ți s-a derulat următoarea oră prin fața ochilor. Trecuse doar o frântură dintr-o secundă și tot cadrul vi se schimbase. Da, încă erai cu ea. Amândoi stăteați în capul oaselor, goi pe marginea patului. Ochii tăi nu vedeau frăgezimea și neprihănirea pe care le ascundea trupului ei. Ochii ei te îndemnau să o atingi, nemaiputând suporta; fiecare fibră musculară îi vibra pregătindu-se pentru atingerea ta. Dar mâinile tale zăceau inerte pe lângă trupul tău. Ar fi răspuns promt oricăror porniri, oricât de carnale, dar doar dacă le îndemnai. Degetele îți tânjeau să se încurce în părul bogat ce cădea în bucle ciudate pe umerii delicați și subțiri. Câteva șuvițe alunecau nestingherite pe curbele sânilor plini și rotunzi, oprindu-se brusc înaintea sfârcului maroniu pe care refuzau să-l prihănească. Ei îți așteptau buzele arzânde să-i cuprindă în strânsoarea lor. Dar buzele ți se uscaseră complet lipindu-ți-se una de cealaltă. Mâna stângă se ridică tremurândă câțiva centimetri și i se oprește timidă pe șold. Mișcarea-i te ia pe nepregătite. Pulsul ți se mărește inundându-ți obrajii cu sânge și gândurile îți fug departe în trecut. O împingi ușor înspre exterior și supusă, se așează dreptă în fața ta. Dintr-o gelozie nebănuită, mâna dreaptă pleacă și ea, cuprinzându-i șoldul stâng. Simțeai cât de tare îi bătea și ei inima, în timp ce îi strângeai tot mai strașnic șoldurile, forțându-i pielea albită să ți se strecoare printre degete. Îți fereai ochii de ai ei. Nu îți puteai lua privirea de la micul triunghi de lumină ce i se strecura printre coapse. Mireasma ei te arunca într-o stare de beatitudine din care nu-ți doreai să mai scapi. Vreai să-i prinzi fiecare particulă mirositoare ce-i pornea de pe corp. Ignorai cu desăvârșire parfumul pe care îl purta în acea seară. Doar mireasma ei îți umplea nările… doar mireasma ei… Ți-ai apropiat capul de pântecul ei și în momentul în care l-ai atins cu obrazul, ea s-a tras puțin în spate, refuzându-ți atingerea, dar mai apoi a acceptat-o. Simțeai că e plină de dorință. Simțeai cum fiecare părticică din corp îi vibrează la unison, dorindu-te pe tine, doar pe tine, în ea. I-ai simțit mâinile cum ți se apropie și îți lovesc ușor firele de păr ale capului. Ai simțit în mișcările ei dorință neîmplinită, mai apoi nehotărâre cumplită, mai apoi… ai simțit, tu, plăcere desăvârșită. O simțeai arzând, trupul ei implorând uniunea, prihana, carnalitatea. Renunțul ei te-a îndârjit și ți-ai dezlipit obrazul de trupul fremătând doar ca să îți lipești buzele uscate. De astă dată ele ți-au fost acceptate categoric, mâinile ei răvășindu-ți părul aspru în timp ce buzele tale îi zgâriau trupul în periplul lor de a ajunge la perechea lor. Sânii tresar când obrajii tăi îi lovesc, cerând să fie frământați cu blândețe neobișnuită. Împins de o statornicie cruntă, îi refuzi fără de milă și îți înfigi buzele uscate în gâtul lung din care a scăpat un țipăt mut. Întreg trupul i s-a oprit în loc. Nu a mai putut respira până când buzele tale, acum delicate, nu i-a ajuns pe bărbie. În acel moment, paroxismul era aproape împlinit, toată greutatea trupului ei firav, tu ținând-o în strânsoarea șoldurilor; picioarele-i tremurau cumplit refuzând să o mai țină. Buzele ți se desprind brusc de trupul ei, această despărțire neașteptată provocând-o să-ți părăsească părul răvășit și să-ți cuprindă într-o menghină dublă încheieturile mâinilor. Ochii tăi îi privesc buzele, iar buzele tale, direcționează aburul respirației către buzele ei roșii. Rămâi astfel, nemișcat, savurându-i respirația, strângându-i tot mai tare șoldurile, apropiindu-te tot mai mult de suferință carnală. Dintr-o dată, dintr-un reflex nebănuit, fără să-ți iei ochii de la buzele ce fremătau sub respirația ta, mâna stângă dă drumul șoldului prinzând o lacrimă fierbinte venită din ochii ei. Strângi pumnul tare, vrând să te asiguri că acea lacrimă nu-ți va scăpa niciodată și buzele tale îmbrățișează ale ei buze răsurii într-o îmbrățișare pe care unii ar numi-o prostie desuetă sau dragoste, dar pe care tu o numești…